L-am întâlnit... şi I-am văzut durere-adâncă ce Îl apăsa mereu
Şi Ochii-I plini de lacrimi îi văd şi-acum în duhul meu...
Şi m-am gândit că e durerea din trupu-I când a suferit
Credeam că-s cuiele şi biciul şi oamenii ce L-au hulit...
Credeam că lacrimile-amare ce curg pe chipul Său senin
Sunt zilele de grea ocară şi greu paharul de pelin...
Şi n-am ştiut... că Domnul plânge când vede copilaşii Săi
Cum stau şi caută fericirea, departe de-ale Sale căi...
Durerea adâncă ce-L apasă, e că iubim mai mult pământul
Că ne-am pierdut trudiţi pe cale încrederea şi-avântul...
Că nu mai căutăm valoarea şi binele în orice clipă
Ci ne-adunăm comori de ... zdrenţe trăindu-ne viaţa-n risipă....
...interesant si foarte adanc modul de abordare...God bless u